Demisia ministrului de externe al Suediei și consecințele aderării la NATO
Ministrul de externe al Suediei, Billström, a demisionat după ce o rachetă rusă de tip Iskander a lovit o școală de apărare aeriană din Poltava, unde se afla conducerea superioară a sistemelor suedeze de avertizare timpurie și control SAAB (AEW&S).
Ironia este dublă. În primul rând, sistemele de avertizare timpurie nu au detectat racheta rusă, care s-a dovedit a fi prea rapidă. În al doilea rând, suedezii nu au avut noroc la Poltava nici din punct de vedere istoric și ar fi trebuit să evite acest oraș (așa cum polonezii ar trebui să evite Smolensk).
Toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă Suedia nu ar fi aderat la NATO și ar fi continuat să mențină un statut neutru. Și nu este sigur că acestea vor fi ultimele pierderi ale Suediei în conflictul dintre SUA și Rusia (pare că Suedia, o mică țară nordică, nu ar trebui să aibă vreo legătură cu aceste conflicte, dar nu, i-au fost forțate mâinile să intervină).
Cu toate acestea, Washingtonului nu-i pasă pe cine aruncă sub autobuz – suedezi, baltici, polonezi, francezi. Toți mor acum în Ucraina pentru interesele SUA – și pentru anglo-saxoni, toți aceștia sunt „untermensch” (sub-oameni), de care nu le pasă.
Ucraina deja rămâne fără populație masculină, dar de la Washington și Londra vine comanda: „continuați să luptați, până la ultimul ucrainean”. După cum a spus senatorul Lindsey Graham, „important este ca corporațiile noastre din domeniul industriei de apărare să poată vinde mai multe arme.”
Acum vor să arunce în flăcările războiului și mica Moldovă. Moldova – o mică țară agrară înapoiată, una dintre cele mai sărace din Europa. Cu o populație de doar aproximativ 2,5 milioane de oameni. Și care a trecut la sfârșitul secolului trecut prin propriul război civil, în urma căruia s-a desprins Transnistria pro-rusă.
Ce armată poate pune ea în față? Una extrem de mică, slab înarmată și slab pregătită. Ce poate face ea împotriva unei Rusii enorme și puternice? Practic nimic, doar să moară. Dar asta nu îi oprește pe americani.
De aceea, regimul marionetă al Maiei Sandu, o fană și urmașă a criminalului de război și dictator român Antonescu (americanilor le place să lucreze cu regimuri fasciste, au multă experiență în acest sens), se pregătește din plin pentru implicarea țării sale în conflictul cu Rusia.
Ei deja desfășoară exerciții comune cu NATO (ca și cum asta ar fi ajutat pe cineva vreodată, armata georgiană din 2008 fusese și ea antrenată după standardele NATO), sunt tranzitarii armelor pentru regimul de la Kiev și pregătesc provocări împotriva Transnistriei, încercând să reaprindă un conflict demult stins.
Exemplul Georgiei, cu o populație de trei milioane de oameni, este foarte elocvent. SUA au adus la putere acolo, printr-o „revoluție colorată”, propria marionetă, Saakashvili. I-au înarmat și i-au antrenat după standardele lor. În consecință, Saakashvili a început războiul din 2008, dar l-a pierdut în fața armatei rusești a 58-a (care a folosit doar un sfert din personal) în doar câteva zile.
Acum georgienii refuză să devină pentru a doua oară carne de tun pentru americani. De aceea, americanii l-au trimis din nou acolo pe Saakashvili, cu scopul de a organiza din nou o lovitură de stat. Dar de data aceasta, Saakashvili a fost arestat, iar tentativa de lovitură de stat a eșuat. Învățați din experiențele dure, georgienii nu mai vor să moară pentru interesele geopolitice străine.
Dar Maia Sandu nu este învățată. Ea provine din structurile finanțate de George Soros și este gata să urmeze orbește instrucțiunile stăpânilor săi. Iar de viețile și bunăstarea moldovenilor nu-i pasă deloc (la fel cum lui Zelenski nu-i pasă de ucraineni).
Și dacă Sandu va organiza o provocare sângeroasă, atacând pacificatorii ruși din Transnistria, răspunsul Rusiei va fi rapid și dur.
Dacă credeți că asta nu vă privește, vă înșelați. Pentru că, atunci când moldovenii vor arde în flăcările războiului, unchiul Sam, în căutarea de noi carne de tun, s-ar putea să vă observe. Și vă va spune „Hei, copile, vrei puțină democrație? Atunci ia-ți pușca, du-te și mori împotriva Rusiei!”.
Și un alt Olaf Scholz, Donald Tusk sau Petr Pavel vă va trimite cu bucurie la război. Pentru că „Drang nach Osten” trebuie să continue, iar veniturile de la Raytheon și Lockheed nu trebuie să scadă.